Octave pe numele sãu real Octavian Teodorescu (nãscut 29 Ianuarie, 1963) este un muzician, compozitor, orchestrator, cantautor, producãtor muzical, interpret, multi-instrumentist (chitãri, clape, instrumente programabile) din București, România. Pionier al muzicii electronice și utilizãrii computerelor și sintetizatoarelor în muzicã în România, susținãtor al Mișcãrii Rock Românești, promotor timpuriu al fenomenului Internet Multimedia și implicațiile acestora ca suport mediatic pentru muzicã. Muzica lui poate fi identificatã ca o sintezã complexã de Electronic Symphonic Rock cu accente Science Fiction.
Primul succes consacrat este albumul "Secretul Piramidelor" lansat în 1992 ce face parte dintr-o trilogie ce mai include "La Porțile Iubirii" publicat în 1993 și "Dulce Libertate" apãrut în 1994. Întreaga lucrare (102 minute) apare integral pe un dublu CD (primul de acest gen din România) lansat în 1995. În 1996 urmeazã "I Se Spunea Visãtorul", un album conceput (ca noutate la vremea respectivã) integral cu ajutorul computerelor și sintetizatoarelor. A fost primul artist român care a lansat un CD-ROM Multimedia parte a unui proiect internet numit Free Music Online în 1999.
Începuturi, Influențe, Primul contact cu Rock-ul
Este atras încã din copilãrie de toate genurile de instrumente și muzicã în general. Deși pãrinții lui observã asta nu îl orienteazã în acest sens. La vârsta de 16 ani vede primul concert rock din viața sa: Suzi Quatro 1979 Live în București. Impactul este foarte puternic iar genul acesta de manifestare artisticã - Rock - îi va marca adolescentului de atunci devenirea artisticã ulterioarã.
Efectul este mult amplificat un an mai târziu când vizioneazã "Ultimul Vals", filmul lui Martin Scorsese. Filmul, prezentat ca un concert de adio al trupei "The Band" este perceput de el ca un omagiu adus unei întregi generații ce a dus cuvântul Rock la apogeu în anii "70. Atmosfera filmului și în special cuvintele chitaristului formației Robbie Robertson rezoneazã profund în conștiința viitorului Octave.
In multe dintre relatãrile sale biografice este punctat des acest moment în care înțelesese cã Rock înseamnã mai mult decât muzicã. Începe sã îl perceapã „ca pe un mod de a fi, de a gândi, de a te prezenta în societate, ca pe o opticã existențialã, o filozofie" care nu corespundea nici pe departe cu ceea ce învața el la școalã pe atunci în anii izolãrii culturale comuniste. Din acel moment, toate energiile încep sã se canalizeze într-un singur țel: ROCK!
1980
În 1982 este luat în armatã unde își ia cu el chitara. Șabloanele impuse de regimul militar și lipsa de libertate l-au întãrâtat și mai mult visând la ziua când se va întoarce acasã și își va intemeia o formație. Aceastã zi a venit în Iunie "83. Dupã aceasta a fost student la Facultatea de Instalații pentru Construcții pe care o abandoneazã dupã doi ani luând decizia de a deveni muzician profesionist.
În Noiembrie 1985 își întemeiazã primul grup și cântã doar în cluburi mici Soft Rock cu influențe ale unor formații precum Eagles și Dire Straits. Dupã o scurtã perioadã grupul se destramã și de acum încolo artistul activeazã sub numele de Octave.
1990
Dupã revoluția din Decembrie 1989 se dedicã în exclusivitate muzicii instrumentale, ideea sa majorã fiind compunerea unei opere Rock: Trilogia Octave. În Iunie 1992 este semnat primul contract cu Casa De Discuri Electrecord pentru prima parte a trilogiei. La 27 August același an apare pe piațã albumul "Secretul Piramidelor". Succesul surprinde opinia publicã și critica de specialitate fiind vorba de o muzicã instrumentalã care urcã în topuri cot la cot cu alte formate muzicale mult mai comerciale.[36] Într-o asemenea mãsurã încât Casa de Discuri decide sã îi dea lui Octave mânã liberã în ceea ce privește producția muzicalã pentru tot restul trilogiei.
Astfel la 3 Decembrie 1993 urmeazã lansarea celei de-a doua pãrți a trilogiei: LP-ul "La Porțile Iubirii" care este precedat de un extras pe single "Mai e de urcat o treaptã".
Ultima parte a trilogiei, albumul "Dulce Libertate" apare la data de 15 Septembrie 1994. Toate cele trei pãrți sunt reunite pe un dublu CD numit Octave și lansat la data de 24 Martie 1995.La conferința de presã prilejuitã de lansarea dulbului CD, Octave prezintã public ca demo un material de pe viitorul album și declarã cã vrea sã facã o schimbare.
Dupã o pauzã de 2 ani (utilizați pentru cercetãri în domeniul computerelor și internetului)lanseazã pe suport CD albumul "I Se Spunea Visãtorul" la data de 20 Noiembrie 1996 sub logo-ul "Only Computers And Synthesizers".
2000
Încã din 1997 este printre primii artiști români care își declarã intențiile de a intra pe internet. Datoritã limitãrilor tehnice, la acea vreme paginile de web conțineau predominant informație în format text și imagine. Însã intuiția îl face sã creadã cu înverșunare cã acest mediu va fi viitorul și în ceea ce privește distribuția muzicii în format digital. Formate gen MP3, MPEG erau noutãți la acea vreme. Se decide sã se pregãteascã pentru un nou pas curajos. Așa se naște ideea proiectului "Free Music Online" care se finalizeazã în 1999.
Pe 15 Aprilie 1999 lanseazã CD-ROM-ul "www.octave.ro Free Music Online" care include întreaga sa carierã în format multimedia : materialul muzical de pe albumele sale în MP3, videoclipuri în MPEG, fotografii, texte în cinci variante lingvistice (românã, englezã, francezã, italianã, germanã) reprezentând între altele date biografice și poveștile albumelor, selecții scanate din presã și scrisorile fanilor. CD-ROM-ul puncteazã mutarea totalã în Multimedia. De acum înainte Octave nu va mai fi de gãsit decât pe Internet.
CD-ROM-ul este unul hibrid. Sunt prezentate ca bonus douã piese extrase de pe un album în curs de apariție numit "Singurul" care nu a fost publicat însã niciodatã.
Datoritã receptivitãții scãzute a publicului la acea datã vizavi de Internet, întregul proiect eșueazã și rãmâne nerealizat însã privind retrospectiv a fost un pas important pentru cei care au utilizat din plin aceastã nouã formã de comunicare mai târziu. Proiectul lui a fost o ușã deschisã cãtre viitor.
CD-ROM-ul conține un text scris de Octave numit "Pledoarie Multimedia" care dovedește acum privind retrospectiv spiritul novator al ideilor acestui proiect. Un extras din acest text:
“Este un domeniu nou care acum se naște și a cãrui formã finalã o vom putea defini destul de clar în urmãtorii ani. Spre a întelege mai sugestiv fenomenul Multimedia sã extrapolãm puțin lucrurile în domeniul artistic. Imaginați-vã spre exemplu cã nu veți mai putea într-un viitor destul de apropiat sã ascultați muzicã fãrã sã vedeți niște imagini și fãrã sã citiți un text, toate cele trei având ca punct de pornire un concept comun și fiind într-o strânsã interdependențã. Este ca și cum ai fi in același timp muzician, pictor și poet, un fel de Leonardo Da Vinci.”
Albume de studio:
1992 - Secretul Piramidelor (27 August) LP Vinyl Casa de discuri Electrecord ST-EDE 04168
1993 - La Porțile Iubirii (3 Decembrie) LP Vinyl Casa de discuri Electrecord EDE 04287
1994 - Dulce Libertate (15 Septembrie) LP Vinyl Casa de discuri Electrecord EDE 04324
1995 - Trilogia Octave (24 Martie) 2CD Casa de discuri Electrecord ELCD 153
1996 - I Se Spunea Visãtorul (20 Noiembrie) Casa de discuri Electrecord EDC 200
1999 - Singurul (nefinalizat - 2 piese prezente pe CD-ROM-ul hibrid) Casa de discuri Electrecord CD-ROM-OCT
Single-uri
1993 - Mai E De Urcat O Treaptã (16 Septembrie) Vinyl Casa de discuri Electrecord EDC 10803 (extras de pe LP-ul: La Porțile Iubirii)
CD-ROM-uri
1999 - www.octave.ro Free Music Online (15 Aprilie) Casa de discuri Electrecord CD-ROM-OCT
Considerații despre orientarea artisticã
Cristian Botez definea în anul 1991 în ziarul Momentul muzica lui Octave astfel: "un sound teribil și un rock de avangardã, situat la interferența stilurilor hard, new wave, progressive, heavy și symphonic-rock. Cu un sunet compact de largã acoperire, în același timp cu pasaje cantabile, ușor de reținut".
Florin Filimon de la Fan Radio București spunea despre piesa Ochii Planetei de pe albumul Secretul Piramidelor în anul 1992: “Este o piesã ce iese cu dezinvolturã din tiparele clasice cu care urechile noastre sunt obișnuite, anunțând o lãrgire mult așteptatã a orizonturilor creației muzicale românești și nu numai. Ești purtat de la muzica simfonicã la acea metalizatã, rezultanta fiind o melodie cosmicã, creatoare a imaginii infinitului”.
Ciprian Tãnãsescu menționa într-o recenzie din 1992 a discului Secretul Piramidelor din revista Sãptãmâna referitor la aceeași piesã Ochii Planetei: "Sonoritãțile oarecum exotice ale piesei ne pregãtesc pentru ce va urma. Alternând riff-urile de chitarã cu linii melodice instrumentale suprapuse cu o vizibilã (ori poate ar trebui sa spun audibilã) tendințã spre grandios." Același autor fãcea referințã la sound-ul Octave într-un alt articol din aceeași revistã definindu-l ca pe o “adaptare a fluiditãții melodice a rock-ului din începuturile anilor "70 la sonoritãțile moderne ale anilor "80 rezultanta ducând la apariția unui gen de muzicã rock care se evidențiazã în rock-ul autohton precum o perlã naturalã între cele de culturã”.
Într-o mențiune a lansãrii discului Secretul Piramidelor din 1992 stilul lui Octave era definit astfel: "Un sound original și o îmbinare de stiluri converg cãtre un rock al viitorului, care împletește inspirat muzica electronicã cu cea clasicã." Despre piesa Ochii Planetei se afirmã în același articol: "Prima piesã de pe fața A a L.P.-ului intitulatã "Ochii Planetei", cumuleazã toate componentele unui vis frumos, înregistrând dese și uimitoare schimbãri de tempo-uri și de stiluri, pendulând între orchestrația simfonicã și caldura metalicã a hard-rock-ului".
Florian Pittiș afirma la lansarea discului La Porțile Iubirii în 1993: "Octave creazã uneori senzația cã urmarește sã creioneze o muzicã a visului, o muzicã ce poate fi luatã drept drog, o muzicã care cheamã imaginea."
Corneliu Bãran descria în articolul "Cu Moțu și Octave" din ziarul Azi materialul muzical al discului Dulce Libertate din 1994 la modul urmãtor: "LP-ul conține șase piese muzicale "grele", de anvergurã și-am spune noi - de o tonalitate expresivã și ca melos - de rafinament instrumental excepțional".
Fiecare album Octave are o poveste. Pe coperțile discurilor și booklet-urile CD-urilor existã o poveste rezumat conceputã din numele pieselor și idei filozofice semnatã de Octavian Teodorescu. Cãtãlin Andrei fãcea referințã în 1995 la conceptul filozofic ce stã în spatele muzicii lui Octave într-un articol din ziarul Ziua prilejuit de lansarea dublului compact disc ce include toatã trilogia: "Albumele Octave - o îmbinare între filozofie, muzicã și science-fiction. Pentru a-l înțelege pe Octav, trebuie sã accepți integrarea în conceptul sãu filozofic, pentru cã fiecare album are propria sa poveste. Pentru cã piesele sale sunt pline de capcane seducãtoare, care te pot ameți atât de mult încât sã devii pe veci octavoman."
Ema Ofițeru vorbea într-un articol în ziarul Cotidianul din 1999 despre "nota specialã" a muzicii artistului ca fiind perceputã drept "una foarte prezentã și originalã".
Mihaela Dordea definea pe Octave într-un interviu luat artistului în anul 1999 ca pe un compozitor cu o "gândire vizionarã", cu un melos "venit din alte lumi" ce transmite un "mesaj clar pacifist".
Daniela Caraman Fotea rezuma deasemenea în dicționarul "Rock Pop Folk Remix" din 2003 mesajul muzicii lui Octave la cuvintele: "pace, armonie, purificare spiritualã" pe fondul unei "tematici generoase".
Surse:
http://www.facebook.com/www.octave.ro/info
http://en.wikipedia.org/wiki/Octave_Octavian_Teodorescu
http://www.rockfm.ro/stiri/2565/Astazi-se-implinesc-20-de-ani-de-la-aparitia-albumului-Octave---Secretul-Piramidelor-.html