Cand Clapton a parasit trupa definitiv 6 luni mai tarziu, Mayall l-a rugat pe Green sa revina. Fanii erau in mod evident ostili pentru ca Mayall nu era zeu, desi acestia au apreciat inlocuirea prompta a lui Clapton. Producatorul Mike Vernon a fost inspaimantat cand Bluesbreakers au venit fara Clapton sa inregistreze albumul A Hard Road la sfarsitul lui 1966, insa a fost convins de interpretarea lui Green. Pe multe inregistrari ascultatorul ar distinge cu dificultate ca nu Clapton e cel care canta. Cu o piesa misterioasa marca Green intitulata "The Supernatural", acesta si-a prezentat inceputul stilului sau original, fluid, obsedant care aminteste atat de mult de B.B. King.
Cand Green l-a parasit pe Mayall in 1967, i-a luat pe McVie si Fleetwood pentru a pune bazele trupei Peter Green"s Fleetwood Mac. In scurt timp Jeremy Spencer si Danny Kirwan au furnizat trupei o neobisnuita formula cu 3 chitaristi. Green era la apogeu pe albumele Mr. Wonderful, English Rose, Then Play On si o inregistrare live - Boston Tea Party. Piesa instrumentala a lui Green -Albatross- a fost primul single number 1 al trupei in Marea Britanie, iar "Black Magic Woman" a devenit mai tarziu un mare hit pentru Carlos Santana. Insa Green consuma LSD si comportamentul sau devenea din ce in ce mai irational, in special dupa ce a disparut pentru 3 zile de consum abuziv de droguri in Munchen. Acesta a devenit foarte religios, aparand pe scena cu crucifixuri si mantii cu trena. Colegii sai de trupa s-au impotrivit sugestiei acestuia de a dona majoritatea castigurilor unor cauze nobile, iar acesta a parasit trupa la mijlocul lui 1970 dupa ce a compus o tulburatoare melodie autobiografica intitulata "The Green Manalishi".
Dupa un album ursuz si incoerent numit "The End of the Game", Green i-a intristat pe fani cand a pus chitara in cui, exceptand ajutorul dat celor de la Mac pentru a-si finaliza turneul cand Spencer s-a alaturat neasteptat sectei religioase "Children of God" din Los Angeles si a parasit formatia. Odiseea haotica de aproape o decada a lui Green a inclus zvonuri potrivit carora ar fi fost gropar, barman in Cornwall, infirmier sau membru al unei comunitati israelite. Cand un functionar i-a trimis acestuia o cota-parte nedorita, Green l-a infruntat cu o arma desi aceasta nu era incarcata. Green a ajuns pentru putin timp la inchisoare dupa care a fost transferat la un azil.
Green a reiesit la suprafata la sfarsitul anilor "70 si inceputul anilor "80 cu albumele In the Skies, Little Dreamer, White Sky si Kolors avandu-i uneori colaboratori pe Bardens, Robin Trower, bateristul Reg Isidore si bateristul trupei Fairport Convention Dave Mattacks. El a reluat standardul albumului "Then Play On" al trupei Fleetwood Mac - "Rattlesnake Shake" pe albumul solo al lui Fleetwood din 1981 - "The Visitor". Autorul britanic Martin Celmins a realizat in 1995 biografia lui Green. Afectat psihic, sub tratament si cantand prea putin la chitara in cea mai mare parte a anilor "90, solitarul Green a reluat inregistrarile sporadice in a doua parte a acestei decade. Acesta apare in mod neasteptat din cand in cand, cel mai remarcabil pe 12 ianuarie 1998 cand Fleetwood Mac sunt introdusi in Rock&Roll Hall of Fame. Intr-un moment rar, perfect, Green a improvizat alaturi de tovarasul incorporat Santana pe piesa "Black Magic Woman".
Editor: Răzvan Bercea